Am stat de vorbă cu Andrei Luca, fondatorul Cineclubului Queer proaspăt apărut în București și membru al juriului Super 2017.

În ultima vreme există, cel puțin în București, o explozie de festivaluri, evenimente culturale, proiecții, discuții publice. De ce crezi că Cineclubul Queer își are locul lui și că publicul românesc are nevoie de el?

Deși piața autohtonă pare suprasaturată de evenimente, publicul românesc are, de fapt, foarte puține alternative când vine vorba de artă sau de entertainment queer. Pe scena culturală de la noi rareori ai ocazia de a vedea un drag show sau un film care abordează subiecte legate de comunitatea LGBTQ+.

Pe de-o parte, lipsa vizibilității comunității LGBTQ+ în spațiul public încurajează parțial teama antreprenorilor culturali de a își asuma riscul dezvoltării unor evenimente care au în centru subiecte legate de minoritățile sexuale, pe de altă parte, cei care ar putea fi interesați de astfel de evenimente sunt puși în fața unei oferte limitate.

Tocmai această imposibilitate de a determina publicul țintă al unui eveniment LGBTQ+ forțează antreprenorii culturali să integreze evenimentele cu tematică într-un concept mai larg, care nu are legatură cu minoritățile sexuale și să dilueze mesajul din dorința de a ajunge la cât mai mulți oameni. Pe scena culturală de la noi, Cineclubul Queer își propune să acopere sau să exploreze tocmai acest teritoriu.

Mai mult decat atat, cel mai adesea discuțiile despre arta queer pornesc de la terminologii diferite și de la repere subiective (mai mult sau mai puțin savante, în funcție de căutarile fiecărei persoane). Cineclubul își propune să ofere publicului românesc câteva astfel de repere cinematografice și sa creeze un fel de catalog comun de referințe. În plus, prin discuțiile pe care le organizăm la finalul fiecărei proiecții, avem ocazia să găsim teritorii comune și spații noi de explorat în materie de cinema queer.

Probabil că o să existe deseori prejudecata “eu nu fac parte din comunitatea LGBTQ+, de ce m-ar interesa cineclubul ăsta”. Ce argumente ai da replicii ăsteia?

În primul rând, premisa cineclubului este aceea de a descoperi un patrimoniu de filme queer care se află deja în catalogul Arhivei Naționale de Filme, o instituție care alcătuieste programe de cinema destinate publicului cinefil, indiferent de apartenența lui la comunitatea LGBTQ+.

În al doilea rând, titlurile selectate nu fac parte dintr-o istorie separată a comunității LGBTQ+, care s-a dezvoltat într-un vid, complet independent de cultura mainstream (sau de nișă) hetero. Multe din titlurile selectate în cadrul Cineclubului Queer au marcat evoluția cinematografului într-un mod decisiv. Spre exemplu, primul film pe care îl vom proiecta la Cinemateca Union, și anume “Sunday Bloody Sunday” (r. John Schlesinger, 1971), este un lungmetraj nominalizat la patru Oscaruri, făcut de un regizor care de-a lungul carierei sale a fost nominalizat de trei ori la premiile Oscar.

Mai mult decât atât, dincolo de tema abordată, filmele pe care le proiectam sunt un spectacol mai puternic decât multe alte titluri pe care spectatorii le pot regăsi în oferta actuală din cinematografe.

Cum crezi că poate existența Cineclubului Queer să ajute/educe adolescenții?

Atât lipsa educației cinematografice (sau măcar audiovizuale) în licee, cât și amploarea agresivității față de persoanele LGBTQ+ în școli reprezintă două probleme majore cu care adolescenții se pot confrunta. Cineclubul Queer acoperă aceste două aspecte pe care instituțiile competente refuză să le confrunte ărin faptul că încurajează vizionarea avizată a unor filme care abordează subiecte legate de comunitatea LGBTQ+

Care sunt criteriile de selecție a filmelor?

Deși nu există un set universal de criterii, este obligatorie prezența filmelor la Cinemateca Română – Arhiva Națională de Filme. De asemenea, important pentru noi este să proiectăm filme la care ne uităm cu plăcere și pe care considerăm că și alții s-ar bucura să le vadă într-o sală de cinema. Mai mult, încercăm să selectăm titlurile in funcție de relevanța lor pentru istoria cinematografului și pentru publicul autohton sau dezbaterile autohtone legate de comunitatea LGBTQ+.

Ce planuri mari de viitor ai cu Cineclubul Queer?

Planul de viitor al Cineclubului are legatură cu constanța acestuia. Multe din evenimentele queer dispar din oferta disponibilă pe piața culturală din cauza precarității în care este forțat atât antreprenoriatul cultural, cât și activismul LGBTQ+.

Mai mult, ne dorim să extindem baza de selecție a filmelor și să avem acces la titluri care nu se află la Cinemateca Română – Arhiva Națională de Filme. Ideal ar fi ca într-un viitor oarecare să putem organiza întâlniri între publicul autohton și realizatorii filmelor.

Pe 21 septembrie, ora 19.00, la Cinema Union, puteți merge la prima proiecție din cadrului Cineclubului Queer, „Sunday Bloody Sunday”. Iar pe site-ul Cineclubului, puteți citi chestionare despre cinema-ul queer, completate de oameni de film și activiști LGBTQ+.