STRAIGHT OUTTA SARAJEVO

autor: Marc Solomon

Două filme văzute în cadrul Festivalului de Film de la Sarajevo care a avut loc între 14-22 august.

Chevalier (R: Athina Rachel Tsangari)

Șase bărbați se întorc din excursia lor de pescuit, dar o defecțiune la motorul iahtului lor îi obligă să ancoreze într-un port apropiat de ei. În aceste condiții, grupul ia parte la un joc, „Chevalier” sau, cum îl descrie unul dintre personaje, „The Best In General”. În cadrul acestui joc, bărbații trebuie să noteze și să puncteze comportamentul și acțiunile fiecărui „camarad”, iar la final, candidatul cu cele mai multe puncte câștigă un inel Chevalier.

Scris împreună cu Efthymis Filippou (co-scenaristul filmelor Dogtooth, Alps, L și proaspătul The Lobster) și regizat de Athina Rachel Tsangari (Attenberg, The Capsule), Chevalier este o nouă intrare în canonul Noului Val Grecesc, confecționată de doi dintre liderii acestei mișcări. Așa că se poate înțelege de ce modificarea unei părți din dogma curentului prin acest film este benefică.

Diferența dintre Chevalier și restul filmelor din Noul Val Grecesc e una care ține de ton și atmosferă. Tsangari se descotorosește de o bună bucată din răceala tipică NVG, prin debarasarea impunerii actorilor de a juca exclusiv crispat, cât și prin mișcări de cameră relaxate și fluente care îmbunătățesc cursivitatea ritmică a filmului. Astfel, Chevalier devine (în avantajul său) un film mult mai accesibil decât majoritatea celor cu „ștampila” NVG.

Dar, din păcate pentru forma plăcută, discursul filmului despre masculinitate și diferențele dintre genul masculin și cel feminin este unul care nu pare că intră niciodată în profunzimea problemei pe care o ridică. În afară de faptul că punctează inexistența diferențelor de gen prin degradarea comportamentală a personajelor până într-un punct în care bărbații devin teoretic niște androgini, substanța scenaristică nu e anostă, cât oarecum inexpresivă, sau nu cât ar trebui să fie, având în vedere premisa savuroasă și celelalte filme ale regizoarei pe subiectul acesta.

Așadar, „Chevalier” reprezintă un pas înainte pentru aducerea cinema-ului „arthouse” în fața unui public mai larg, prin detensionarea ambianței filmului, dar un pas înapoi, sau unul pe loc, pentru propagarea ideilor regizoarei.

The Prophet (R: Roger Allers, Bill Plympton, Joann Sfar, Joan Gratz, Gaetan Brizzi, Paul Brizzi, Tomm Moore, Nina Paley, Michal Socha, Mohammed Saeed Harib)

Adaptat după colecția de poezie în proză a lui Khalil Gibran cu același nume, The Prophet urmărește povestea Almitrei, o fetiță năstrușnică, care, după ce o urmărește pe mama sa până la muncă, ajunge să-l cunoască pe Mustafa, un poet care a fost închis într-o casă timp de 12 ani, exact în ziua în care acesta urmează să fie eliberat și să se întoarcă înapoi în țara sa nativă.

Filmul este compus din mai multe segmente regizate de diferiți regizori, cel central fiind regizat de Roger Allers (The Lion King), iar adaptarea este făcută tot de el. Segmentele adiacente sunt interpretări ale predicilor despre viață, moarte, dragoste, etc. ținute de Mustafa în fața locuitorilor orașului fictiv Orphalese.

Deși gruparea maeștrilor și a animatorilor ai momentului este una interesantă, sunt foarte puține părți în care calitatea animației depășește povețele truiste ale lui Mustafa. Unele reprezentări ale textului sunt magice și reușesc să confere clișeelor o dimensiune suportabilă, câteodată chiar superbă, dar nu ajută cu nimic faptul că, spre exemplu, partea principală a filmului, folosește un tip de animație făcută pe calculator care e de-a dreptul dezgustătoare din punct de vedere estetic, sau că unele segmente sunt împerecheate cu melodii grețoase.

The Prophet e un efort lamentabil de a ilustra o operă arhicunoscută și iubită, cât și o risipă de talent, vrednic de activități mai esențiale.