SUPER x fotografie: Mara Schlecht

/în /de

Mara e în clasa a11-a la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, secţia scenografie. Iubeşte fotografia, face poze la evenimente, dar şi în timpul liber.

 

1. Cum ai evoluat şi cum îţi perfecţionezi cunoştinţele fotografice?

Practică constantă şi conştientă, presărată cu puţină teorie (care ar fi de preferat să devină mai multă).

 

2. Ce părere ai despre concursurile de fotografie? Participi sau ai participat la rândul tău la astfel de concursuri?

Nu am participat şi nici nu particip din cauza mizei, care se rezumă la a sintetiza toată munca şi toate experimentele tale într-unul sau mai multe cadre. Încă nu am atins un nivel de încredere care să mă împingă să iau parte la concursuri. De altfel, nu recomand în general participarea, pentru că, în principiu, se sfârşesc fie cu locul 1, fie cu ‘experienţa’/ ‘n-am pierdut nimic’. Toate aceste cazuri mi se par toxice pentru dezvoltarea optimă a unui individ, ambele blochează temporar procesul de învățare şi cunoaștere. Aşadar, mai bine nu.

 

 

3. Preferi să faci poze la evenimente sau în timpul liber?

Cu siguranţă prefer la evenimente, e cu adevărat vitalizant. Îţi dezvolți agilitatea şi atenţia distributivă şi, pe deasupra, te împinge întotdeauna la mai mult (cum deseori evenimentele cer o cantitate considerabilă de poze). E adrenalina reală pe care o resimţi când faci o fotografie şi pe care, deseori, tindem să o ignorăm.

 

 

4. Ce preferi: fotografia pe film sau cea digitală?

Prefer filmul, pentru că este mult mai confortabil şi mult mai uşor de mânuit, însă digitalul câștigă decisiv cursa din majoritatea punctelor de vedere.

 

5. Când te-ai apucat de fotografiat?

Acum patru ani, mi-am luat un aparat digital, acum un an am descoperit că a devenit personal să fotografiez.

 

6. Ce îți place să fotografiezi?

Momentan, circumstanțe convenționale (petreceri cel mai des); îmi clădesc drumul spre a surprinde momente încordate şi de maximă intensitate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7. Care e fotografia ta preferată? Din cele făcute de tine, bineînțeles. Care e povestea ei?

E o fotografie fantomă, nu am postat-o nicăieri şi o arăt destul de rar. Ilustrează un bărbat care stă pe o bancă într-o poziţie anormală, care s-a dublu-expus cu o fotografie a unui apus de mare. Această poză surprinde ultimele 10 minute din viaţa lui. După ce am apăsat butonul de declanșare, acesta a început să vomite sânge şi, ulterior, a murit.

 

8. Cum selectezi pozele reușite?

Cu multă strictețe. Deşi nu am un canon de selecţie, am descoperit că raportul dintre planul secundar şi cel principal este criteriul principal în cazul meu. Diferenţa prea puternică (fie estetică, fie figurativă) dintre cele două poate ruina o potențială fotografie bună şi, de obicei, asta e baza de la care plec când vine vorba de selecţie/ critică.

 

 

9. Ce simți atunci cand apeși pe ‘trăgaci’? Te gândești vreodată că ceea ce fotografiezi va arăta diferit odată ce developezi rola de film? Ce te face hobby-ul să simți în general?

Probabil conotația cuvântului ‘vânătoare’ surprinde cel mai bine ce înseamnă pentru mine fotografia. Nu vânez o pradă propriu-zisă, ci adrenalina şi setea de mai mult şi mai bine. Momentul în care apăs pe butonul de declanșare al aparatului e cel în care mă întreb “şi acum ce urmează?”. Şi nu, nu mă gândesc la schimbările ce intervin peste poza pe care am făcut-o, pentru că acest risc a fost asumat de îndeajuns de mult timp încât alterarea cadrului să devină mai degrabă o irelevanţă pentru mine decât un factor în evoluția mea.

 

10. Ce sfaturi ai da unei persoane care nu știe ce să aleagă între analog și digital?

Apucă ce prinzi şi fotografiază. Just do it.

 

 

 

 

 

 

 

Instagramul Marei: