PATRU SCURTE, PE SCURT, DE LA NEXT 2015

autor: Cristina Uță

[ATENȚIE. Aceste cronici conțin spoilere]

Duminică dimineață (2014, R: Bogdan Theodor Olteanu)

Scurtmetrajul “Duminică dimineață” este debutul cinematografic al lui Bogdan Theodor Olteanu.

Filmul spune povestea a 5 despărțiri care au loc în continuarea nebuniei de sâmbătă seara, adică în liniștita dimineață de duminică. Dintre cele 5 povești, una iese în evidență, motivul pentru care aceasta este în prim-plan fiind perioada lungă de timp în care se petrece ruptura dintre protagoniști. Este vorba de povestea Anei și a iubitului ei: aceasta îl așteaptă răbdătoare pe canapea și pe parcursul filmului, cei doi fac trimiteri la regulile relației lor. Povestea lor rămâne sub semnul întrebării, scena cu cei doi fiind chiar cea de final.

Cromatica filmului nu este întâmplătoare – nuanțele de albastru, negru și în general culorile reci sunt în ton cu evenimentele și cu sentimentele personajelor. Yvonne nu se trezește în pat doar cu iubitul ei ci și cu o necunoscută, iar după câteva încercări de a-l trezi pe acesta, decide să arunce în el cu ce mai rămăsese dintr-o cutie de energizant. În alt plan se află Andi, care „se sinucide” în fiecare duminică, pretext pentru a-l chema pe fostul lui iubit la el și a încerca să negocieze sfârșitul relației. Ema decide să se răzbune pe bărbatul cu care a avut o aventură în seara precedentă, din cauza atitudinii acestuia, iar Carol își minte iubita chiar în timp ce se află în brațele altei fete.

Pentru mine cele mai faine aspecte ale filmului au fost ideea în sine și modul în care cromatica contribuie la atmosferă, și cum se leagă de evenimente.

Kowalski (2014, R: Andrei Crețulescu)

Filmat în doar două zile, scurtmetrajul Kowalski reunește pentru a doua oară echipa din Bad Penny, respectiv actorii Șerban Pavlu, Andi Vasluianu și Dorian Boguță, regia aparținând lui Andrei Crețulescu. Trilogia acestuia începe cu Bad Penny în 2013, continuă în 2014 cu Kowalski și se închide cu Ramona în 2015. Ultimul scurtmetraj este gata și a fost selectat în competiția secțiunii Semaine de la Critique a Festivalului de la Cannes, care se va desfășura între 13 și 24 mai (și noi abia așteptăm să îl vedem!).

Câștigător al premiului cel mai bun scurtmetraj la ediția de anul acesta a Festivalului de Film de la Zagreb, filmul aduce la aceeași masă 3 mafioți caracterizați de regizor ca fiind nici cei mai fericiți, nici cei mai inteligenți și nici cei mai de succes oameni din lume. Unul își manifestă duritatea specifică asupra chelneriței, unul vine și îi știrbește primului impresia de dur, iar al treilea vorbește în rusă. Părțile în rusă nu sunt traduse, tocmai pentru a amplifica atmosfera ciudată a scurtmetrajului, însă replicile sunt așezate în așa fel încât îți poți face o idee cam despre ce este vorba în dialogul dintre cei doi. Momentul de suspans maxim este când se stinge lumina și Kopalski este ucis de către Kowalski.

Filmul are o notă amuzantă și o atmosferă de mister care te ține în priză, iar momentul crimei este redat minunat, fiind folosite mai multe flashuri în întunericul secvenței. Se observă și apariția subtilă a Ramonei, care își serbează ziua de naștere în același pub, la o altă masă care nu apare în cadru, auzindu-se doar La mulți ani, Ramona!

O lume nouă (2014, R: Luiza Pârvu)

Scurtmetrajul Start Anew Wolrd/O lume nouă spune povestea mai puțin cunoscută a românilor ce emigrează în America la începutul secolului XX. Scenaristul Toma Peiu împreună cu regizoarea Luiza Pârvu își doreau să realizeze un film de epocă, așa că au decis să folosească chiar povestea străbunicilor lui Toma care au emigrat în Pennsylvania acum aproximativ 100 de ani. Filmul a fost realizat în SUA iar echipa a fost formată din oameni de naționalități diferite. Impresionant este că filmul a fost finanțat prin crowdfunding.

Povestea o urmărește pe Ana, care ajunge în America după ce soțul său și vărul acestuia se stabiliseră deja acolo. Aceștia pleacă cu dorința de a-și întemeia un viitor frumos (Ana aștepta deja un copil) și prosper într-un loc numit Tărâmul Făgăduinței. Pavel, bărbatul Anei, își găsise un loc de muncă la o mină din apropiere iar vărul lui, Petru, lucra ca cizmar. Apariția Anei în fața ușii determină apăsarea ce se sesizează în comportamentul lui Petru iar întrebările Anei legate de soțul ei te duc cu gândul la posibilitatea că ceva rău i s-a întâmplat acestuia. După ce tensiunea se adună și Pavel nu mai apare, Petru îi dezvăluie Anei vestea morții soțului ei (veste care nu este chiar neașteptată, însă într-adevăr neașteptată este palma pe care Petru i-o trage Anei înainte de a-i comunica tragedia). Se observă în film conservarea tradiționalismului și mai ales a obiceiurilor funerare românești chiar dacă protagoniștii sunt la mii de kilometri depărtare de țara natală.

Olimpia Melinte (Ana) povestea într-un interviu că deplasarea ei la New York cu ocazia acestui scurtmetraj a fost prima oară când a ajuns în America, primind astfel ocazia de a-și înșelege mai bine personajul. Actrița a adus cu ea costumul și o parte din recuzită chiar în valiza veche cu care Ana își face apariția la ușa casei din Pennsylvania.

Să mori din dragoste rănită (2014, R: Iulia Rugină)

Să mori din dragoste rănită este scurtmetrajul meu preferat încă de când l-am văzut prima oară la Noaptea lungă a filmelor scurte, în vară. Este genul de film care te surprinde exact atunci când crezi că eh, acum ce poate să se mai întâmple?! În regia Iuliei Rugină, filmul a pornit din ideea acesteia care, ascultând piesa consacrată (al cărei nume îl poartă scurtmetrajul) și-a imaginat doi tineri îndrăgostiți care în urma despărțirii hotărăsc să se sinucidă; iar la final urma să cânte chiar Angela Similea. La această idee au aderat și Oana Răsuceanu și Ana Agopian, și împreună cu Iulia Rugină au creat scenariul final. De acolo scurtmetrajul a tot crescut; și a crescut frumos. Ideea de bază a rămas aceeași, însă i s-au mai adăugat vreo două povești în plan secund. Prima este cea a vecinelor lui Andrei (protagonistul poveștii de iubire) care par a fi vrăjitoare și care sunt inundate de către băiat, devenind astfel victime colaterale ale încercării lui eșuate de a se sinucide.

În final acestea îi cer sânge și deși Andrei refuză inițial, se răzgândește, și împreună fac o vrajă ca să o aducă pe Maria înaoi. Întrebat care ar vrea să fie efectele vrăjii, Andrei răspunde că ar vrea ca ea să îl iubească din nou și să aibă doi copii, Angel și Similea. A doua poveste ce se află în plan secund este cea a vecinilor Mariei care au nevoie de un tirbușon, și care încearcă să facă în fiecare sâmbătă ceva diferit, însă mereu sfârșesc prin a se certa.

În ciuda faptului că a pornit ca o lucrare pentru cursanții de la școala Actorie de Film, și a avut un buget mic (fapt care nu se observă), filmul a fost premiat în cadrul TIFF 2014 pentru Cel mai bun scurtmetraj. Doamna Angela Similea mărturisea că a acceptat propunerea de a apărea în acest scurtmetraj în urma întâlnirii cu cele trei scenariste. A fost convinsă de sinceritatea, emoția și în definitiv pasiunea pe care a simțit-o din partea lor.

Cred că filmul transmite pe lângă momentele de râs, și zâmbetul incontrolabil apărut în anumite secvențe, pasiunea echipei și mai ales eforturile depuse în realizarea acestuia. Regizoarea Iulia Rugină povestea că în timpul filmării scenei în care Andrei își indundă vecinele din greșeală, chiar au inundat casa în care filmau, care aparținea unei prietene de-ale ei. Pentru mine, acest scurtmetraj este unul dintre filmele acelea de care te îndrăgostești la prima vizionare și care îți rămân fixate în cap o perioadă lungă de timp. Cui să îi mai ardă de vreo teză când tot ce îți răsună în cap este melodia Să mori din dragoste rănită?!